Disfunctiile sexuale

Disfunctiile sexuale sunt tulburari caracterizate prin perturbarea dorintei sexuale si prin modificari psihofiziologice care afecteaza ciclul de raspuns sexual. Nu se poate vorbi de disfunctii sexuale decat daca acestea provoaca disconfort psihic si dificultate interpersonala marcata.

Disfunctiile sexuale includ tulburarile dorintei sexuale (dorinta sexuala diminuata, aversiunea sexuala), tulburarile de excitatie sexuala (tulburarea de excitatie sexuala a femeii, tulburarea de erectie a barbatului), tulburarile orgasmice (tulburarea de orgasm a femeii, tulburarea de orgasm a barbatului, ejacularea precoce), tulburarile sexuale algice (de exemplu, dispareunia, vaginismul), disfunctia sexuala datorata unei conditii medicale generale, disfunctia sexuala indusa de o substanta si disfunctia sexuala fara alta specificatie.

O disfunctie sexuala este caracterizata printr-o perturbare a ciclului de raspuns sexual sau prin durerea asociata cu raportul sexual.

Ciclul de raspuns sexual poate fi divizat in urmatoarele faze:
1. Dorinta: Aceasta faza consta in fantezii in legatura cu activitatea sexuala si dorinta de a avea activitate sexuala.
2. Excitatie: Aceasta faza consta in senzatia subiectiva de placere sexuala care insoteste modificarile fiziologice. Modificarile majore la barbat constau din tumescenta peniana si erectie. Modificarile majore la femeie constau din vasocongestia pelvisului, lubrifierea si expansiunea vaginului si turgescenta organelor genitale externe.
3. Orgasm: Faza consta in atingerea culmii placerii sexuale, cu relaxarea tensiunii sexuale si contractii ritmice ale muschilor perineali si ale organelor de reproducere. La barbat, exista senzatia de inevitabilitate a ejacularii spermei. La femeie, exista contractii (nu totdeauna traite subiectiv ca atare) ale peretelui treimii externe a vaginului. La ambele sexe, sfincterul anal se contracta ritmic.
4. Rezolutie: Faza consta in senzatia de relaxare musculara si de bine. In timpul acestei faze, barbatii sunt refractari la urmatoarea erectie si orgasm o perioada variabila de timp. Din contra, femeile pot fi capabile sa raspunda la o stimulare suplimentara aproape imediat.

Tulburarile raspunsului sexual pot surveni intr-una sau in mai multe dintre aceste faze.

Elemente precum frecventa actelor sexuale, tipul de activitati sexuale etc. trebuie interpretate numai de catre clinician pentru a putea pune un diagnostic de disfunctie sexuala. Specialistul va lua in considerare si factori precum varsta si experienta individului, frecventa si cronicitatea simptomelor, disconfortul psihic al subiectului si efectul asupra altor domenii de functionare.

Cuvintele „persistent sau recurent” in criteriile de diagnostic indica necesitatea unei astfel de judecati clinice. Daca stimularea sexuala este inadecvata, fie in focalizare, intensitate sau durata, diagnosticul de disfunctie sexuala nu este pus, desi ajutorul de specialitate poate fi de ajutor in reducerea simptomelor sau in eliminarea acestora.

De asemenea, specialistul va tine cont de elemente precum etnia, religia, contextul social si cultural al individului. Toti acesti factori pot influenta atitudinile si asteptarile fata de actul sexual.

Care sunt subtipurile disfunctiilor sexuale?
Aceste clasificari se folosesc in cazul tuturor tipurilor de disfunctii sexuale, scopul lor fiind de a delimita si intelege mai bine afectiunea.
Subtipurile sunt prevazute pentru a indica debutul, contextul si cauzele asociate cu disfunctia sexuala. Daca sunt prezente disfunctii sexuale multiple, trebuie sa fie mentionate subtipurile adecvate. Aceste subtipuri nu se aplica diagnosticului de disfunctie sexuala cauzata de o afectiune medicala generala sexuale indusa de o substanta.

Unul dintre urmatoarele subtipuri poate fi utilizat pentru a indica natura debutului disfunctiei sexuale:
Tip primar (existent dintotdeauna). Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala a fost prezenta de la debutul activitatii sexuale.
Tip capatat. Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala apare numai dupa o perioada de functionare normala.

Unul dintre urmatoarele subtipuri poate fi utilizat pentru a indica contextul in care apare disfunctia sexuala:
Tip generalizat. Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala nu este limitata la anumite tipuri de stimulare, de situatii sau de parteneri.
Tip situational. Acest subtip se aplica daca disfunctia sexuala este limitata la anumite tipuri de stimulare, de situatii sau de parteneri. Patternul situational specific al disfunctiei poate ajuta in efectuarea diagnosticului diferential. De exemplu, functia masturbatorie normala in prezenta unei functionari relationale deteriorate cu partenerul (partenera) ar putea sugera ca acuza principala de disfunctie sexuala este foarte probabil datorata unei probleme intrapsihice sau interpersonale mai curand decat unei conditii medicale generale sau unei substante.

Factorii etiologici asociati cu disfunctia sexuala pot indica alte subtipuri:
Factori psihologici. Acest subtip se aplica atunci cand factorii psihologici sunt considerati a avea rolul major in debutul, severitatea, exacerbarea sau persistenta disfunctiei sexuale, iar conditiile medicale generale si substantele nu reprezinta o cauza a disfunctiei sexuale.
Factori combinati. Acest subtip se aplica arunci cand:
1) factorii psihologici sunt considerati a avea un rol in debutul, severitatea, exacerbarea sau persistenta disfunctiei sexuale si
2) o afectiune medicala generala sau uzul de o substanta este considerat, de asemenea, a fi contribuant, dar nu este suficient pentru a explica disfunctia sexuala.

Daca o afectiune medicala generala sau uzul unei substante (inclusiv efectele secundare ale medicamentelor) pot explica disfunctia sexuala, atunci persoana are de-a face, mai degraba, cu o disfunctie sexuala datorata unei conditii medicale generale si/sau o disfunctia sexuala indusa de o substanta.

Vezi disfunctiile sexuale generale >>

SEXUALITATE.RO